CatincaL-am petrecut acasă, cu nașii, cu mătușa, dar în gând ne-au fost alături și toți cei dragi care sigur ar fi vrut sa o îmbrățișeze de 1 iunie pe gâza mică. A fost o duminică răcoroasă, cu mult prea puțin soare pentru a putea fi numita „ziua copilului”.
Pentru ca Maria a fost într-o formă bună toată ziua (a se înțelege „jughinibila”), am echilibrat puțin ploaia de afara cu o ședință foto, ca, deh! asa sunt fetițele cochete 🙂 cer multe poze la portofoliul copilăriei. Și sa vezi distracție: îmbrăcare – dezbrăcare – îmbrăcare – dezbrăcarea. Ma surprinde cât de ușor accepta acest „tratament”, pentru ca se știe ca schimbatul hainelor e un fel de Bau-Bau pentru copii. Poate ca fetița lu’ mama e fetiță trendy și iubește hainele încă de pe acum?!?! 🙂 🙂 🙂 Ca sa nu mai vorbesc de blițul aparatului care o fascinează de-a dreptul.
Nu ne judecați! Fiecare părinte vede în copilul lui un Super-bebe: cel mai bun, cel mai frumos si cel mai istet. Sunt convinsa ca si voi va pozati/filmati/dichisiți odraslele. Nu vad un lucru rău în asta, atâta timp cât exista o limita, dincolo de care atitudinea parintilor poate devini dăunătoare pentru copilul în formare. Dacă știm sa nu exageram, totul rămâne la stadiul de „activități haioase de duminica”.
De 1 iunie noi am bifat și o premieră: prima plimbare în trei, prin ploaie, la ceas de seara. Romantic cu siguranță nu a fost, dar a avut un alt parfum acea plimbare, un parfum de care învățăm să nu ne dezobișnuim. E o altfel de fericire intre mine și soțul meu, pentru că suntem altfel îndrăgostiți de viață, de când ne ținem de mână prin două mânuțe pufoase și jucăușe. Nu-mi este dor de momentele/concediile/plimbarile în doi, mi se pare ca pălesc în fața prezentului. Abia așteptăm să mai crească gâza, pentru a pleca la Rânca împreună și pentru a descoperi natura alături de un pitic de-a bușilea.
Later edit: cu ocazia celui de-al treilea Craciun impreuna, respectand traditia cadourilor sub forma de calendare, am realizat doua sedinte foto cu Maria la care ne-am distrat pe cinste. Sotul meu s-a ocupat de partea tehnica, eu de vestimentatie, iar buburuza – modelul nostru ghidus – a topait vesela si a pozat incantata, pret de aproape 1 ora. Placerea si nerabdarea cu care trecea de la o tinuta la alta ne-a surprins si pe noi si ne-a convins ca e, intradevar, o fetita trendy 🙂 🙂 🙂
