Roșcovele (partea a II-a)

Deoarece am găsit ieri,  în sertarul de condimente, păstăile de roșcove pe care le-am cumpărat săptămâna trecută și, despre care, vă spuneam tot ieri că nu știu cum să le consum sau să le prepar pentru fiica mea de 1 an, m-am hotărât să caut pe site-urile specializate mai multe informații. Vi le împărtășesc și vouă în speranța că vă va stârni curiozitatea de a introduce roșcovele în alimentația voastră.

Denumirea de roșcov se pare că e de origine slavonă, regăsindu-se în majoritatea limbilor est-europene. În engleză, este cunoscut sub numele de carob, acest termen provenind din arăbescul  kharrub, care înseamnă păstaie.

În Antichitate, negustorii arabi verificau puritatea monedelor de aur (de aici vine denumirea de carat) prin contracântărirea cu 24 de boabe de roșcove (carobe).

 

Roșcovul (Ceratonia siliqua) este un arbore ce crește în zona Mării Mediterane, fiind foarte apreciat ca arbore ornamental. Înflorește în lunile septembrie – octombrie, având niște flori mici și roșii, iar fructele, numite roșcove, sunt sub formă de păstăi verzi. Acestea au nevoie de un an de zile pentru a se coace și a ajunge la maturitate.

Inițial, păstăile au fost folosite ca hrană pentru animale, ulterior s-a observat că au numeroase proprietăți terapeutice.
Păstăile au un gust plăcut, dulce – amărui , putând fi consumate ca atare ( după uscare și prăjire) sau măcinate, pulberea rezultată fiind un înlocuitor pentru cacao, în patiserie.

Pulberea din pulpa de roșcove are proprietăți antidiareice antimicrobiene, prin taninurile conținute. Astfel că această acțiune astringentă este utilă în afecțiuni gastrice, de tipul enterocolitelor, dizenteriilor și gastritelor.
De asemenea,  are un conținut bogat în fibre, grăsimi vegetale nesaturate, fier și glucide, fiind ceva mai dulce ca pudra de cacao. Din păstăile zdrobite se pot face compoturi, lichioruri sau sirop, acesta din urmă fiind folosit ca îndulcitor.

Dar cel mai important aspect, din punctul meu de vedere,  ar fi că pentru cei alergici la ciocolată, pudra de roșcove este un foarte bun înlocuitor, existând multe rețete de prăjituri în compoziția cărora o putem folosi. (De îndată ce voi testa vreuna dintre aceste rețete, voi reveni cu detalii).
Ca să nu mai vorbesc că roșcovele nu conțin cafeină și teobromină, compuși cu rol energizant, pe care ii întâlnim în cacao, cafea și frunzele de ceai.

Important de reținut pentru mamele de bebeluși ajunși la etapa de diversificare: roșcovele sunt surse bune de proteine vegetale, fără potențial alergizant, putând fii recomandate în alimentația copiilor încă de la 7-8 luni.

Iată și un exemplu de preparat pentru cei mici :
1/2 ceașcă quinoa (spălată în două-trei ape, pentru îndepărtarea gustului amar) se fierbe 15-20 min, se amesteca apoi cu 1 linguriță pudră de roșcove și cu câteva felii de pară, amestecul rezultat punându-se la blender.
Crema, budinca (sau cum vreți voi s-o numiți) obținută se recomandă a se consuma călduță. Nu se lasă pentru a doua zi!

Surse:
http://www.dietetik.ro/totul-despre-roscove/8911.html
https://ierburiuitate.wordpress.com/tag/roscove/
http://www.growingontheedge.net/viewtopic.php?p=67473
http://www.tropicalfloridagardens.com/wp-content/uploads/2010/10/carob.jpg
http://dietadukan.ro/articol/pudra-de-roscove-carob
http://en.m.wikipedia.org/wiki/Carob_pod_oil
http://everything2.com/index.pl?node_id=202621

(Visited 42 times, 1 visits today)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *