Cât de benefic e să improvizăm în fața copilului?

Cei care au crescut copii, știu că aceștia imita aproape tot ce văd.
Cei care au crescut copii mai mari, știu că aceștia se transformă în oglinda părinților.
Cei care au crescut copii atât de mari, încât au ajuns pe picioarele lor, știu că aceștia resping aspru ideea că le-ar semăna în obiceiuri și decizii. ☺

Ca părinți, ne aflăm tot timpul în vizorul copiilor. La inceput ne privesc nedumeriți, apoi ne recunosc, ne cer aproape, ne iubesc, treptat ne solicită ajutorul, vor protecția noastră, apoi se amuză de noi sau se supără, ne critică, pentru ca la final să ajungem noi să le cerem sprijinul. Însă oricare ar fi ordinea înșiruirilor de mai sus, copilul e modelat după matrița părinților.

Am o fiică, pe care mi-o doresc a fi cea mai reușită reflexie a mea. Dacă anumite cioturi ale personalității mele au fost ignorate până acum, reușind să le maschez delicat în fața prietenilor, partenerului, șefilor, pentru reprezentația din fața copilului meu le vreau sculptate – nu tăiate, ci sculptate.
Când îmi asez capul pe pernă lângă ea și îi simt respirația, mi-o imaginez în fața vieții, dansând și râzând permanent, radiind naturalețe și siguranță. O văd jovială si imprevizibilă lângă cei dragi ei, flexibilă în decizii, dar principială în toate aspectele vieții. Iar eu, ca părinte, îi pot oferi pârghiile necesare asamblării unui astfel de caracter frumos: prin propriul exemplu.

Principii de viață și stăpânire de sine
Mi-aș dori ca în parc, atunci când o bunica guralivă și ignorantă , mă critică pentru îndrăzneala de a-mi alapta în public copilul de 1 an, să pot improviza un răspuns comod pentru mine și fiica mea (care de-acum înțelege tot mai mult), dar suficiemt de convingător pentru a închide dialogul.

Naturalețe, veselie și frumusețe interioară 
În metrou, când întâlnesc o fostă colegă de faculate, pe tocuri de 20, care face ochii mari, pentru că la gâtul meu stă atârnat un copil în locul mărgelelor, asortat cu o pereche de blugi și bascheți, în loc de fustă cui, în astfel de momente ar trebui să improvizez o glumă bună, despre secta părinților fericiți la care m-am convertit.

Politețe 
În vizită la cei dragi, aș vrea să răspund amabilității și insistențelor de a gusta din desertul trudit, cu o improvizație elegantă, care să mascheze politicos refuzul.

Imprevizibilitate
Acasă, printre cărți cerate, păpuși cu baterie și cubulețe din lemn, atunci când se instalează timpul gol, improvizația poate resuscita o după-amiază plictisitoare, hrănind imaginația cu creioane colorate pe pereți.

Curaj și adaptabilitate
La cursuri și ateliere de copii și părinți, când informațiile vin avalanșă, iar interacțiunea este obligatorie, mai ales cu părinții ai căror fetiță a devenit partenera de joacă pentru a mea, improvizația poate sparge barierele nesiguranței, inițiind subiecte comode de discuții, despre parentingul sănătos.

Comunicare 
Chiar și alături de partener, improvizația e salvatoare atunci când cina nu e gata, din cauza filmului care te fură vineri seara, chiar dacă aduce la pachet și ideea unei viitoare destinații de vacanță.

Pentru a-mi completa lista de mai sus, am de gând să merg la Școala de Improvizație, pentru notițe avizate de specialiști și recomadate a fi aplicate cât mai des în viață.

Sursă foto:
http://carteaamagirilor.blogspot.ro/
http://i-cristina.blogspot.ro/2010/12/suntem-actori.html

(Visited 26 times, 1 visits today)

2 thoughts on “Cât de benefic e să improvizăm în fața copilului?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *