Cum ar trebui sa arate un blogger-ambasador Vegeta?

Când m-am trezit pe peronul gării, cu geamantanul într-o mână și cu lacrimile în cealaltă, îmbrățișându-mi părinții si făcând promisiuni lungi, deși știam că despărțirea nu avea decat 100 de kilometri lungime și vrea 5 ani latime (și ăia cu vacanțe lungi și weekenduri pe acasă), am simțit că a venit acel moment, în care trebuia să recunosc că viata-mi urma sa fie în propriile maini.

Perioada studentiei m-a trezit insa din vaicareala de copil care se credea in siguranta doar „sub fusta mamei” si m-a fortat sa accept Bucurestiul „cel infiorator”, ca pe un rau necesar, aducator de oportunitati pe care orasele de provincie nu le pot oferi.

A aparut firesc si dragostea, in peisajul gri al fostului si indepartatului Mic Paris, echilibrand doruri si goluri adanci din sufletul meu.
Astazi imi amintesc zambind ca, nimic de pe cartea lui de vizita nu a mai contat, atunci cand am aflat ca gastronomia nu-i e deloc straina, fiindu-i chiar sursa de manifestare artistica (pe langa multe alte talente ce asteapta latent si astazi decorul potrivit pentru explozie).
As glumi, spunand ca din acest motiv l-am luat de sot, privind si din perspectiva tinerei mame, care vrea sa plece linistita la serviciu, stiindu-si copilul ingrijit si bine hranit de sot. Dar sunt convinsa ca e primul care imi citeste randurile de pe blog, asa ca incerc sa indulcesc afirmatia cu putina scortisoara si tarta de portocale, langa cafeaua de maine dimineata.

Probabil va intrebati acum ce legatura am eu cu brandul Vegeta, daca in bucataria noastra eu sunt mai mult consumator?

Toata lumea se asteapta, ca ambasadorul desemnat de Vegeta pentru a condimenta impreuna primavara, cu proiecte, povesti si idei inspirate, sa fie MasterChef in persoana. Sau poate nu?!?! Oare calitatile mele de bucatar de litere nu ar fi suficiente?
Cuvintele bine dospite se dau ca painea calda, atunci cand cititorii renunta la dietele epuizante ale cotidianului si cauta aburii parfumati ai momentelor de familie.
Sunt convinsa, ca din postura de blogger ambasador, as umple cutia cu tus de mirodenii alese, cu care sa duc cititorii spre arta de dincolo de farfurie.

Cu ce m-ar ajuta acest statut, chiar si pentru o perioada de cateva saptamani?
I-as dovedi adolescentei care isi lasa parintii pe peronul unei gari, acum zece ani, ca trenul in care a urcat chiar era trenul vietii ei, acela care trece o singura data si care deschide lumi , ca-n povestile copilariei.

Cand spui „ambasador”, il identifici pe cel ce poarta aceasta onoare, cu valorile brandului alaturi de care porneste la drum, cu traditia si istoria acestuia, cu principii si crezuri transmise generatie de generatie.
Astfel ca, din aceasta colaborare, as indrazni sa-mi pudrez penitele de scris, ce-mi stau ca muze pe birou, cu verticalitatea si profesionalismul unui brend atat de consacrat, tocmai pentru a traversa timpul cu povestile mele de ieri si de azi.

(Visited 62 times, 1 visits today)

4 thoughts on “Cum ar trebui sa arate un blogger-ambasador Vegeta?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *