De ce e bine să evităm Transfăgărășanul în weekend

Pentru că ziua nu are treizeci de ore, ci douăzeci și patru!
Mai precis, dacă v-ați hotătât să ajungeți la Bâlea Lac în weekend, trebuie să știți că e posibil să petreceți aproape o oră în tunelul dintre Argeș și Sibiu (da, tunelul acela de optsute și ceva de metri lungime), plus încă jumătate de oră căutând un loc de parcare (probabil pe stânci, căci parcările cu plată sau refugiul de pe marginea drumului nu mai sunt alternative bune încă de pe la ora 10.00), o altă jumătate de oră așteptând să ieșiți din blocajul parcărilor și să reintrați pe șosea, alte zeci de minute la coadă la Kürtos Kalács (asta în cazul în care vă atinge efectul de turmă atât de tare, încât uitați de gazul de eșapament care coace cozonacul de pe marginea șoselei). Iar la toate aceste întârzieri din preajma cotei 2000 se adaugă și zecile de autocare ce transformă traficul de pe Transfăgărășan într-unul infernal pentru soferi și epuizant pentru pasageri.

Se știe că luna august este luna celor mai multe concedii, se vede asta în traficul urban, în încasările farmaciilor sau supermarketurilor, în evenimentele social-artistice tot mai rare.
Există în lume zeci de tipologii ale turistului din ziua de azi. Una dintre ele, caracteristică plaiului mioritic, este tipologia turistului de-o zi (sau de weekend): cel care se trezește de dimineață, pune grătarul și sacul de cărbuni în portbagaj, carnea marinată și peștele îmbrăcat în galben-lămâie, roșiile, usturoiul și sfinții mici și pornește cu familia „pe vale”; că e valea Argeșului, Oltului, Arieșului, Doftanei, nu mai contează, important e să ajungă pe iarba verde de lângă râu în 2-3 ore. Escapadele scurte de-o zi sau două sunt esențiale pentru familiile obișnuite, mai ales în perioadele de disconfort termic și caniculă: cei mici își descarcă energia, iar adulții își încarcă bateriile antistres.

bun3

În weekendul ce tocmai a trecut, m-am alăturat și eu (exceptând ritualul grătarului) turiștilor doritori de vale a Argeșului.
Mizând greșit pe prognozele estivale excelente și pe cozile nesfârșite de pe A2, am hotărât să încercăm (în trei) norii de la cabana Bâlea, crezând că densitatea turiștilor nu va fi prea mare. A doua greșeală cu care am pornit la drum a fost ora de plecare (09.30 din Pitești), la care s-au adăugat scurte opriri pe traseu (cum să treceți prin Curtea de Argeș și să nu opriți, spuneți și voi?)

În apropiere de Vidraru însă, a început să se contureze tabloul unui munte clocotind a oameni. Porțiunea de 20 de kilometri (destul de obositoare și plictisitoare) din DN7C care ondulează pe marginea lacului, a început să se transforme ușor-ușor într-un uriaș traseu din Escape Room, lipsit însă de chei sau indicii. Lipsa vizibilității și curbele dese, porțiunile de drum cu restricții datorate consolidării, autocarele de elevi sau pensionari, șoferii sensibili la cele mai mici denivelări, toate au dus la formarea unor cozi kilometrice, care avansau cu 30 km/h. Asta se intâmpla în jurul prânzului, pe sensul de urcare, urmând ca în intervalul 16.00-18.00, coada să se mute pe sensul de coborâre. În tot acest decor, motocicliștii (deloc puțini la număr) au fost cei mai norocoși oameni, reușind să se detașeze destul de ușor.
Pe porțiunea finală (de la Piscul Negru la Cabana Salvamont Argeș) coloanele de mașini au început să se „dezintegreze”, majoritatea oprind pe dreapta pentru mult-doritul grătar sau pentru selfie-uri la cascade. Numai că, în apropierea tunelului, cozile au reapărut, din cauza locurilor limitate de parcare din jurul cabanelor și a șoferilor comozi, care aveau butonul de avarie lipit de deget.

Imaginați-vă cât de ironic poate fi să te afli la 2042 de metri altitudine, în Făgăraș, dar să fii blocat într-un tunel ce depășește Pasajul Unirii ca nivel al emisiilor de CO2! Tocmai de aceea, lecția pe care am învățat-o noi cu această ocazie, este că Transfăgărășanul și Bâlea nu sunt potrivite pentru lista noastă a destinațiilor de august. Sunt destinații minunate pentru oricare altă lună a anului (ținând însă cont de ninsorile timpurii din această zonă și de limitarea accesului până la cabana Bâlea). Sunt destinații magice pentru cei care nu se tem de măreția muntelui și a cerului înstelat, de expedițiile și cățărările pe cele mai înalte creste, de legende și nori grei, de liniște apasătoare și răsărituri fascinante. Deși vuietul turiștilor se simte și în celelate zile, sfârșitul de săptămână transformă zona într-un jalnic bâlci.

Concluzia acestui weekend este una tristă: Transfăgărășanul a devenit neîncăpător pentru turiștii de munte, mai ales în perioada concediilor și în special la sfârșit de săptămână. Iar atunci când în ecuație mai intră și copiii mici, succesul escapadei tinde spre zero.
Voi ați întâmpinat probleme în ultima perioadă (din punct de vedere al supraaglomerării) pe acest traseu? Sau pe alte rute, cândva adevărate oaze de liniște?

Vă las mai jos și un video demonstrativ 🙂

(Visited 257 times, 1 visits today)

4 thoughts on “De ce e bine să evităm Transfăgărășanul în weekend

  1. E bine de stiut ceea ce spui tu aici insa e pacat ca s-a intamplat asa. Eu am fost la Balea Lac o singura data, in urma cu aproape 20 de ani si pe atunci nu era picior de om in zona. Am fost impresionata de maretia locului si as vrea sa pastrez amintirea neschimbata.

    1. Sunt multe exemple de locuri minunate în care farmecul a fost alterat de partea comercială și ieftină a turismului. Cât despre Transfăgărășan, cu drag îți recomand să îl regăsești vara devreme sau , de ce nu, în plină iarnă când măreția muntelui e impresionantă!
      Cu drag și bine!

  2. Am prins acum aproximativ 2 luni un blocaj de genul, si nici macar nu era weekend!!! imagineaza-ti soferii incepatori cum plecau in rampa cu motoarele turate la peste 3500 de ture :))

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *