De mâine voi deveni părintele perfect

Sala e plină de părinți dornici să afle „secretul fericirii” în relația cu copilul. Informațiile noi se rostogolesc ca-ntr-un joc de bowling, printre obiceiuri prăfuite și concepții blocate între generatii. Vorbitorii empatizează cu cei din sală, rostogolind către ei entuziasm și curaj.
Mă întorc și îi privesc peste umăr: cei mai mulți zâmbesc când se regăsesc în exemplele atârnate-n slide-uri, își identifică vârfurile de furie în relația cu cei din jur (și mai ales cu copiii), își subliniază cu roșu răspunsurile-model și exemplele pe care simt că se pliază, se agață de statisticile mondiale ca să se folosească de ele (pe viitor) ca argumente sau ca repere și fac promisiuni, multe promisiuni mărețe. Își promit unul altuia că, din clipa în care ajung acasă, vor face acea schimbarea de atitudine atât de necesară. 
Și îi observ pe toți cum părăsesc sala de conferințe cu zâmbete și cu recunoștiință, plini de sfaturi și încrezători că de mâine vor deveni părinții perfecți.

Numai că „oamenii sunt prin definiție imperfecți”. Psihologul D.W. Winnicott spunea că cei mici „nu au nevoie de perfecțiune din partea noastră, ci au nevoie de părinți care să fie dispuși să se maturizeze, să se schimbe și să își deschidă inima în loc să și-o închidă”.

Mi s-a întâmplat și mie să cad în capcana asta, a promisiunilor mărețe, de multe ori și nu doar în relația cu copilul. Dar mi-am dat seama că pe profilul meu se pliază cel mai bine teoria pașilor mărunți. Oricât de molipsitoare mi-ar părea rețetele altora, știu că parametrii mei emoționali nu se vor schimba peste noapte.
„De mâine nu mai țip la copilul meu”  va însemna pentru mine „de mâine conștientizez că furia îmi strică echilibru emoțional și încerc să mă opresc doar cât să respir adânc o dată” plus „de poimâine conștientizez, respir adânc și mă opresc chiar în mijlocul propoziției”. În ritmul acesta, în zilele următoare „conștientizez, respir adânc, mă opresc și zâmbesc”, pentru ca mai târziu să completez și cu „eliberare și calmare”, fie prin reprize de karaoke în doi, modelări de plastilină, doze de râs, serii de genoflexiuni, privit pe geam minute în șir, plimbări în parc, fie prin orice altă activitate pe care o simt eu consumatoare de energie (negativă în cazul de față).

Efortul meu (chinuitor la început, dar poate lin pe parcurs) de a-mi cataliza furia nu mă va dezgoli de autoritate în fața propriului copil, ci, din contră, îi va folosi poate ca exemplu de autocontrol, ca sursă de inspirație pentru acum și pentru viitor. Chiar îmi dau seama că eu, de multe ori, mă trezesc vorbind „oare, tata ce ar fi făcut în locul meu? „.
Îmi place să spun că propriul copil mi-e cel mai bun ghid în „meseria asta frumoasă de părinte” și orice problemă relațională se reduce la temperarea clocotului interior.

Repet, toate aceste însemnări reprezintă ingredientele care se potrivesc doar mixului nostru, ca familie. Pe lângă ele, credibilitatea pe care i-o ofer copilului în mijlocul familiei, conectarea cu el și aprecierea raportată permanet la specificul vârstei, va duce ecuația nu spre o familie perfectă, ci spre o #familiefericită, #fărătipăt.

Și invitata conferințelor „Totul despre mame”, dr. Laura Markham, autoarea volumelor  Părinţi liniştiţi, copii fericiţi: cum să înlocuim ţipetele cu conectarea și Părinți liniștiți, frați fericiți: cum să creștem frați prieteni pe viață (lansate în România luna trecută), îi va provoca pe toți cei prezenți la seminariile din acest weekend (14 – 15 noiembrie 2015), să descopere linia fină dintre fericire deplină și furie, în relația cu copiii.
Pentru înscrieri la oricare dintre cele 4 conferințe, aveți link aici.

Dacă doriți să beneficiați de 10% sau 15% reducere, vă îndemn să facem grupuri de câte 10 persoane, respectiv 15, pentru a obține voucherul. Tot ce trebuie să faceti e să trimiteți un e-mail la adresa contact@pufushop.ro prin care să solicitați inscrierea.

La final, ceea ce vă las vouă nu sunt sfaturi sau mustrări, sunt mult prea departe de a avea acest drept. Vă trimit doar un dar. Și vă las pe voi să vi-l alegeți:

  • o invitație la una dintre cele 4 conferințe ale dr. Laura Markham din acest weekend
  • un pachet de cărți de parenting
  • un pachet de cărți ale dr. Laura Markham

Tot ce trebuie să faceți este să răspundeți, printr-un comentariu la acest articol, la intrebarea : „cum vă calmați atunci când furia dă năvală și sunteți în preajma copilului?”, să specificați premiul pe care vi-l doriți și să dați share public acestui articol pe facebook.
Concursul se desfășoară în perioada 09.11 – 11.11.2015, iar câștigătorul va fi desemnat joi, prin tragere la sorți.

(Visited 396 times, 1 visits today)

27 thoughts on “De mâine voi deveni părintele perfect

  1. Sunt o mama a unui baietel de 1an si 1luna. E tare neastamparat si mereu plin de ghidusii. Desigur, ca orice mama ce are multe pe cap , ajung si eu sa nu mai pot, sa vreau o pauza. Deobicei , in astfel de momente, incerc sa respir adanc si sa imi schimb tonul vocii, din unul grav intr-unul mai cald. Privesc copilul si imi amintesc ca el e un „buretel” ce absoarbe tot si cum mama e prima persoana pe care o copiaza, imi amintesc ca nu vreau sa fie ca mine. Am observat ca e mai efiecient sa fii calm, chiar in toiul furtunii, rezolvi lucrurile altfel si reusesti sa termini mai mult decat ti-ai propus. Bine, e greu, dar merita.
    Sincer nici nu stiu daca as putea sa aleg dintre cărțile de parenting sau cărțile doamnei dr. Laura Markham. Cred ca ambele variante mi-ar prinde bine. Va las sa alegeti pentru mine. Mi-as fi dorit sa merg la conferinta dar chiar nu as fi putut. Va multumesc! A fi parinte e o arta ce se invata zi de zi!

    1. Ai dreptate, Alina! Ca mame, petrecem foarte mult timp cu cei mici în primele luni de viață, astfel încât ei ajung să ne copieze și respirația.
      Apropo de ultima ta remarcă, atât de bine îmi face să mă înconjor de „artiști”! 🙂
      Îți doresc mult succes!

  2. E atat de greu sa treci peste primul impuls, de a tipa si a ”arunca in stanga si-n dreapta” tot ce prinzi. Insa realizez ca e doar o criza de tantrum adulta, deoarece nu stiu cum sa-mi gestionez manifestarea emotiilor. Acel copil mic cu ochii mari care ma priveste uimit invata de la mine, ii sunt exemplu. Asa ca imi doresc sa-i pot fi un exemplu bun (cartile oamenilor mult mai destepti ca mine ajuta 🙂 ). Sa-i arat ca, desi emotiile sunt coplesitoare, desi se intampla sa mai si explodezi, important e ce faci dupa si cum reusesti sa depasesti momentul critic. Cum ma calmez cand furia da navala si sunt in preajma copilului? Ma uit la copil. El ma calmeaza, el e educatorul emotional, el e farama de iubire neatinsa de preconceptii si reguli de conduita. E pur, intens ca o comenta si iubitor, asa ca furia e doar un alt sentiment cu care ma invata sa traiesc, sa o privesc asa cum e – o emotie, nicidecum un dusman.

    1. Foarte bine punctat, Cristina: o criză de tantrum adultă, pe care trebuie să o depășim în același mod în care ne așteptăm să reacționeze și puiul nostru.

  3. Sunt mamica unui baietel de 3 luni. Sincer pana in momentul de fata nu am fost nervoasa, insa cand au aparut colicii au fost situatii extreme, nu reuseam sa-l calmez si deveneam nervoasa si furioasa. La inceput era tare greu sa ma controlez, astfel ca pasam copilul la tati si meargeam sa ma spal pe fata . Cu timpul am invatat sa am rabdare,ii vorbesc foarte multe si explic orice. Mi-ar placea sa castig cartile de parenting, suntem la inceput de drum si sigur mi-ar prinde bine o asemenea lectura.

    1. Wow, Kriszta, și câte momente vor mai urma: dințișorii și febra, primii pașii – primele căzături, grădinița și virozele. Important e să conștientizezi că, pe zi ce trece, totul devine din ce in ce mai frumos mai frumos!

  4. Fiica mea are 26 de luni. In toata perioada de cand sunt parinte, am avut multe ocazii sa experimentez supararea, nervii sau chiar furia. Cat era mica si nu se putea exprima altfel decat prin plans, ma enervam, dar nu pe ea, ci pe neputinta mea. Odata cu trecerea timpului, odata cu cititul si studiatul cartilor, am invatat sa imi gestionez furia. Atunci cand ma enervez (si asta se intampla mai des atunci cand sunt eu sau este ea obosita), de obicei plec. Ies din camera sau ma indepartez cativa pasi. Incerc sa imi dau seama de ce face asa, de obicei gasesc motivul si apoi incerc sa rezolv cauza, nu efectul.
    In ceea ce priveste un posibil premiu, as dori carti. Carti de parenting. Niciodata nu sunt suficiente!

    1. Andreea, partea cea mai interesantă e că „exercițiile” pe care le facem cu copiii pentru stăpânirea furiei ne ajută și în relația cu adulții. Nu ai observat lucrul ăsta?

      1. Incerc sa fac asta si cu adultii. Din pacate, atunci cand interactionez cu ei nu ma straduiesc la fel de tare cum o fac pentru fiica mea. Dar da, cred ca am invatat multe de la/ pentru ea si incerc sa aplic in toate relatiile.

  5. Greu răspuns și, aproape, niciodată la fel.
    Poziția observatorului, respirat adânc, exprimat sentimentul și uneori nevoia de time out în sensul de reculegere a gândurilor.
    Este firesc să se întâmple însă contează ce facem mai departe.

    Aș alege pachetul de cărți de parenting sau un pachet de cărți ale dr. Laura Markham deoarece la conferința nu aș avea posibilitatea să ajung.
    Succes și mulțumim!

  6. Buna ziua. Ma numesc Maria, sunt din Iasi si am un baietel de 2 ani si 7 luni iar in curand ne vom bucura impreuna si de fratiorului lui….
    Uneori e greu sa iti stapanesti furia, dar in preajma copilului imi dau seama, ca tot ceea ce fac gresit se va rasfrange asupra lui si totodata asupra mea. Incerc sa ma linistesc, gasesc o modalitate de a ma inveselisi si de a -l face si pe el sa zambeasca. Iar daca furia e foarte mare si e greu la inceput de stapanit, gasesc un coltisor de evadare pentru a-mi pune ordine in ganduri, explicandu-i copilului ca mami are nevoie de putin timp liber si bucurandu-ma ca el intelege.
    Mereu invatam din experienta altora si ne dorim ca si copiii nostri sa fie crescuti si educati frumos..de aceea as dori foarte mult pachetul de cărți de parenting sau un pachet de cărți ale dr. Laura Markham deoarece la conferința nu aș avea posibilitatea să ajung.

    Va multumesc si va doresc succes in tot ceea ce faceti!

    1. Maria, iti multumesc pentru urari! E minunat sa putem iesi din cercul vicios al furiei, sa ne retragem, iar copilul sa inteleaga tot acest mecanism. Ma bucur pentru evenimentul care vi se apropie si va doresc ani multi si plini de zambete!

  7. punctul pe i sau sare pe rana 🙂
    incerc inca sa-mi controlez furia….scuzele sunt de prisos….dar ajungi acasa dupa 10 ore de munca..pui masa si copiii nu mananca apoi incerci sa faci un dus dar ele se cearta in camera lor…desi ieri ai facut curatenie…abia poti deschide usa camerei..piciorul papusii pentru care ai alergat jumatate de oras sa i-o iei copilului de ziua lui (caci si-o dorea pe Rapunzel) sta blocata sub ea…in mana au o foarfeca …vor sa decupeze amandoua cu foarfeca rosie…una a reusit deja…a decupat o carte din biblioteca…intru iau foarfeca cu mare grija…o ascund in asa fel incat nici eu nu o mai gasesc …ma abtin sa nu tip…le spun ca trebuie sa se inteleaga intre ele si ca poate face fiecare altceva..le dau alternative..se supara amandoua pe mine caci le-am luat foarfeca, nici macar nu aud ceea ce incerc sa le spun..apoi ies afara si iau o gura de aer (5 minute)

    dr. Laura Markham

    1. Mamica de fete minunate, cat de greu e sa-ti pastrezi calmul si cat de vitale sunt gurile de aer ca sa o putem lua de la capat! Imi place totusi cursivitatea din povestea ta, simt umorul cu care iti colorezi viata!

  8. Trebuie sa ne controlam, daca noi adultii nu reusim , atunci ce pretentii sa avem de la copiii nostri! Eu reusesc din dragoste pentru copilul meu si pentru ca nu imi place comportamentul altor mamici vis-a-vis de copilasii lor! Da, sunt momente in care intinde coarda maaaaxim, dar incerc sa ma pun in locul lui si sa inteleg ce l-a facut sa reactioneze in acel fel. Nu-mi iese mereu, dar ma straduiesc.
    Mi-as dori un pachet de cărți de parenting sau un pachet de cărți ale dr. Laura Markham. Cartile de parenting sunt pentru mine ca niste biblii, pe care daca le citesti de 5 ori, de fiecare data gasesti alt sens si alta aplicabilitate.

    1. Și eu dezaprob comportamentul „strident” al altor mămici, dar mă scutur imediat și mă gândesc „oare cum aș reacționa eu în situația ei” , îmi amintesc ca si eu greșesc in felul meu și imi repet că schimbarea o fac cu fiecare zi care trece și cu fiecare moment petrecut alături de fiică mea.
      Mi-au plăcut mult cum ai spus „eu reușesc din dragoste”

  9. Buna. Citim si ne documentam, invatam in fiecare zi si tare mult ne ajuta. Daca nu as fi gasit o comunitate de mamici fantastice de unde am invatat super multe clar ca as fi mers pe modelul foarte des intalnit (tipete, amenintari, recompense). eu incerc sa ma detasez si sa nu iau personal plansul crizele copilului. uneori am nevoie sa merg in alta camera si sa imi spun cu voce tare -sunt calma, sunt calma, alteori ma ajuta sa respir mai adanc si sa sa ma gandesc ca va trece. Alteori nu ma ajuta nimic. Dar ma apoi invat din greseala, si o iau ca un punct de plecare la urmatoarea criza de nervi.
    deoarece nu am cum sa ajung la bucuresti as vrea un pachet de cărți de parenting sau
    un pachet de cărți ale dr. Laura Markham.

  10. Cum ma calmez? Imi afuc aminte ca furia nu va rezolva nimic si daca o folosesc voi primi tot furie, asa ca respir adanc si cobor tonul vocii, in acelasi timp vorbind mai rar.

  11. Imi amintesc ca intre noi a fost dragoste la prima liniuta, la prima bataie de piciorus, la prima vedere, la primul alaptat, la prima febra cu o noapte nedormita, la primele gangureli, zambete si pupaceli si asa ma calmez. Ce mai conteaza restul? Oricum am observat ca un copil imita atitudinea si actiunile parintelui si intelege perfect ce vrei de la el daca ii spui calm .
    Totusi , chiar daca am gasit deocamdata solutia cred ca provocarile abia au inceput si mi-ar prinde bine si un pachet de carti de parenting ca sursa de inspiratie.

  12. Controlarea acelei furii tine doar de auto-educatia ta ca parinte in timp si de cat de multe cunostinte deti despre comportamentul copilului. Odata ce stii cauzele care ii provoaca reactii care pe tine te aduc la culmea rabdarii este mult mai simplu sa le previ. Despre cum previn eu am scris aici: https://mamadeprintesa.wordpress.com/2015/10/13/educatia-prin-conectare-alternativa-la-pedeapsa/
    Plus multa rabdare si echilibru, solutia perfecta nu cred ca exista, depinde de la mama la mama.
    PS: mi-as dori pachetul de carti al doamnei Laura Markham.

    Multumesc!

  13. Solutia perfecta nu cred ca exista.Rabdare,stapanire de sine,echilibru.Respiri adanc pentru calmare,folosesc un ton potrivit..
    Mi-as dori un pachet de cărți de parenting sau un pachet de cărți ale dr. Laura Markham.

  14. Sunt mami de 5 luni împlinite azi. Habar nu am avut ce înseamnă sa crești un copil dar pe parcursul sarcinii am citit tot ce mi-a picat în mână, doar trebuia sa fiu pregătită. Teoria mergea struna. Aveam senzația ca bebele nu va plange în veci fără motiv dar… a venit momentul mai de vreme, la 37 de săptămâni. Și a urmat alta surpriza din păcate neplăcută, fetița nu a respirat singura și a avut nevoie de ajutor. Eu eram total nepregătita, toată teoria mea s-a dus, nimic nu mă pregătise pentru asta. 5 zile mi-am privit comoara prin geam. Apoi a venit momentul mult așteptat , a venit asistenta sa îmi ceara hăinuțe ca o scot din incubator. Wow vine! Și începe sa plângă ….și din acel moment mi-am urmat instinctul. Au urmat colici parcă interminabili, greva suptului, regresia somnului = 4 luni de nopți nedormite,de testat limitele răbdării, de învinovățit, de fericire,de zâmbete intre doua sesiuni de plans,de crescut împreună cu ea. În fiecare zi învăț să mă adaptez nevoilor ei, sa îi înțeleg stările și sa mi le înțeleg, accept și schimb unde e nevoie și pe ale mele. Cărțile mi-ar prinde bine, ele îmi sunt dragi și prietene în același timp ! P.S. a descoperit țipatul și acum îl exersează de mama focului.

  15. La inceput ne-am propus sa facem tot posibilul sa evitam asta. Dar evident ca au venit si momentelecand ne-am trezit in plina criza defurie si bebe era langa noi. Incercam sa ne atentionam unul pe celalalt, si sa il luam in brate si sa il pupam si ipsa il imbrastisam ca sa stie ca il iubim. Imi doresc carile dr Laura Markham

  16. Castigatoarea este Alina Leahu! Detalii pe pagina de Facebook a blogului.
    Pentru validare am nevoie de linkul paginii personale unde ai distribuit articolul „De mâine voi deveni părintele perfect”.

    Mulțumesc, mamici de copii minunati, pentru susținere, pentru participare și pentru împărtășirea experienței voastre.
    Bebeluși sănătoși și voioși să avem!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *