Cu ce îndulcim desertul celor mici?

Există o tendință în rândul părinților de a înlocui zahărul rafinat din alimentația familiei cu îndulcitori (mai mult sau mai puțin) naturali. Însă, chiar și în jurul acestora există o întreagă dezbatere la nivel mondial în ceea ce privește beneficiul real adus organismului.

De o bună bucată de vreme am început să limităm și noi cantitatea de zahăr alb consumată în casă, înlocuindu-l cu zahăr brun, cu melasă sau, mai nou, cu sirop de agave.
Melasă folosim în special la îndulcirea ceaiurilor (și mai puțin a cafelei), iar siropul de agave la deserturi.

Am avut curiozitatea să văd de unde provin aceste plante de agave (denumire care în greacă se traduce prin „nobil”) și am găsit următoarea corelație: agave – tequila – Mexic. 🙂 Așadar, principalul produs pentru care aceste plante sunt cunoscute în întreaga lume este băutura națională mexicană. La obținerea ei se folosește doar sucul speciei de agave albastre. În ultimul timp a câștigat însă teren și siropul (nectarul) de agave datorită unui marketing puternic, fiind asociat cu tendințele unei vieți cât mai sănătoase și naturale.

Totuși, mă simt datoare să fac câteva precizări în legătură cu acest sirop:

  • conține 90% fructoză (un monozaharid ce se găsește din abundență în fructe și miere),
  • conține 10% glucoză,
  • are un indice glicemic mai mic decât zahărul (datorită cantității mari de fructoză în detrimentul glucozei), motiv pentru care siropul de agave ar putea avea ca grup țintă de consumatori acele persoane care suferă de diabet sau care doresc să slăbească,
  • este un aliment procesat – seva de agave, după recoltare, este prelucrată termic pentru a se obține siropul propriu-zis (în timpul procesului o mare parte din polizaharide sunt descompuse până la monozaharide ușor digerabile),
  • deși extractul de agave are proprietăți antiinflamatorii și antioxidante, în urma procesului de obținere al siropului acești compuși cu efect terapeutic nu se mai regăsesc,
  • consumul unei cantități mari de sirop de agave duce la o supraîncărcare a ficatului (comparativ cu glucoza, fructoza este metabolizată doar la nivelul ficatului), ceea ce poate duce la creșterea nivelului de trigliceride serice.

De fapt, American Diabetes Association recomandă consumul redus al oricărui produs dulce, fie că vorbim de zahăr, de miere, de sirop de arțar, de porumb sau de agave. Altfel spus, nu trebuie să ne amăgim că prin înlocuirea zahărului rafinat cu îndulcitori vom aduce multe beneficii organismului, atâta timp cât cantitatea consumată rămâne tot mare.

Totuși, de ce am ales să introduc acest siropul de culoarea chihlimbarului pe lista mea periodică de cumpărături?

  • conținutul ridicat de fructoză din siropul de agave duce la un gust mult mai dulce decât al zahărului și, implicit, la folosirea unei cantități mult mai mici în preparate,
  • nealterarea gustului sau a compoziției în urma preparării termice (așa cum știm că se întâmplă cu mierea sau cu extractul de ștevie) îmi permite să îl folosesc la torturi și prăjituri,
  • inulina (un polizaharid) din compoziție are efecte benefice asupra sistemului digestiv, servind ca un prebiotic care stimulează creșterea bifidobacteriilor de la nivelul florei intestinale.
  • are consistență și gust asemănător mierii de albine,
  • nu conține gluten, 
  • poate fi folosit la numeroase rețete raw-vegane sau în curele de slăbire,
  • este „diabetic friendly” datorită indicelui glicemic scăzut (mai multe detalii despre semnificația indicelui glicemic găsiți aici).

În concluzie, înainte de a vă decide asupra tipului de îndulcitor pe care să îl folosiți, e important să înțelegeți că balanța dintre beneficii și riscuri depinde de cantitatea consumată.

Mai jos vă las rețeta noastră de tort, în compoziția căruia am folosit siropul de agave.

IMG_20160202_052951

Blatul

Componentele fazei uscate:

– 200 gr făină de ovăz

– 200 gr făină de secară

– 5-6 linguri pudră de roșcove

– 1 plic praf de copt

Componentele fazei lichide:

– 200 mL lapte vegetal

– 100 mL sirop de agave

– 100 mL ulei de cocos

– 3 ouă

IMG_20160202_053055Crema:

– 500 gr mascarpone

– 50 gr sirop de agave

– 200 gr fructe de pădure / câțiva mL suc de sfeclă roșie

Mod de preparare: Pentru început, uleiul de cocos se topește pe baie de apă, pentru o mai bună omogenizare cu restul ingredientelor lichide. De asemenea, laptele și ouăle trebuie să fie la temperatura camerei.

IMG_20160202_053023Separat se amestecă ingredientele fazei uscate: făina se cerne (se poate folosi orice tip de făină) înainte de a se adăuga peste ea pudra de roșcove și praful de copt.
Peste ingredientele lichide se aduce faza uscată și se amestecă până la consistența dorită.
Se toarnă într-o tavă rotundă (eu am folosit-o pe cea de cheesecake) și se introduce pentru 10 minute în cuptorul preîncălzit  la 190º, apoi se lasă 25 – 30 min la 170º.

Pentru cremă se amestecă brânza cu îndulcitorul și cu fructele de pădure (eu am folosit câteva cubulețe de sfeclă roșie doar pentru culoare, gustul cremei nefiind influențat).

Blatul, odată scos de la cuptor, se lasă să se răcească, se taie longitudinal și se însiropează (o variantă ar fi sucul din compotul de fructe). Apoi se decorează cu cremă și fructe.

Desertul poate fi consumat după vârsta de 1 an.

IMG_20160202_052902

(Visited 479 times, 1 visits today)

2 thoughts on “Cu ce îndulcim desertul celor mici?

    1. Nu murim din zahăr, dar dacă ne uitam puțin la generația noastră, vom vedea câte probleme de sănătate ne bombardează, comparativ cu bunicii și străbunicii noștri care nu mâncau semipreparate sau „gogoși infuriate”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *