Pelegrin

Ai flămânzit ani întregi la ușa casei mele.

Te-ai învârtit mereu pe lângă mine ca un animal de pradă cu blana umedă, lipită de coaste. Am evitat să te privesc, dar de fiecare dată când mă întorceam cu spatele, îți simțeam respirația ghemuită sub umbra mea.

Ai pândit, clipă de clipă, frimituri din viață ca să îți potolești foamea convulsivă. Iar atunci când ai putut, ai urlat. Nopți la rând. Până când ai răgușit.
De atâta teamă mi-a înghețat rațiunea. Și am plâns.

Atunci când părea că ai adormit, am strecurat viață în casa mea. Și am înflorit-o de multe ori. Ba chiar am îndrăznit să mă dezbrac de frică.
M-ai lăsat să cred că ai plecat. Când tu, de fapt, îți potriveai cărțile jocului sumbru.

Și ai mușcat din nou. Din trup și din viață.

 

(Visited 72 times, 1 visits today)

5 thoughts on “Pelegrin”

  1. Imi place tare mult cum dai viață emoțiilor, cum le exprimi pentru a le putea simți și alții la fel, pentru fiecare cred ca inseamna ceva metaforele de mai sus…

    1. Îți mulțumesc, Raluca! L-am scris dintr-o suflare, dar abia după ce l-am publicat am realizat că se poate plia pe mai multe povești de viață.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *