Reîntoarcerea la muncă după cei doi ani de concediu de creștere a reprezentat capătul de ghem care a frânat și, în cele din urmă, a oprit definitiv roata alăptării. Pentru că la cursurile de alăptare, pe care le-am făcut în ultimul trimestru de sarcină, am învățat că alăptarea este frumoasă atâta timp cât „ambii participanți” se simt confortabil. Nu am considerat că e o formă de egoism faptul că nevoia înțărcării a venit din partea mea.
Am discutat blând cu fiica mea că trebuie să parcurgem împreună o nouă etapă a vieții noastre. Ce a urmat după câteva seri înșirate printre mărgeluțe de lacrimi și îmbrățișări triste? O nouă legătură frumoasă.
Citește articolul integral aici.
Pingback:Cum să strici o pompă de sân?