Primul contact real cu Bucureștiul s-a întâmplat prin mutarea mea la 19 ani, pe malul stâng al Dâmboviței bucureștene, în apropierea teatrului Bulandra, într-o clădire veche de 100 de ani, ce a fost construită (am aflat ulterior) din donațiile medicilor pentru tânără societate a studenților mediciniști de la acea vreme. Vecinătatea râului și a Splaiului-mereu-agitat, mi-a conturat primii ani ai studenției cu nuanțe de roșu aprins și gri creponat. De la balconul camerei am adunat, seri la rând, dârele de lumină ale mașinilor și valurile plictisite ale unui râu captiv ca într-o cușcă de circ. Același râu care, cu 150 de kilometri mai sus, în apropiere de casa copilăriei mele, curge vioi și spumos, spunând povești de munte, cu descălecate, voievozi, ciobani și negustori, regi și războaie.
Metamorfoza Dâmboviței, la contactul cu vechiul târg al lui Bucur este atât de mare, încât tinde să se piardă în anonimat. Dincolo de poluarea agresivă la care e supus acest râu și ignoranța fiecărui trecător care-i traversează banalele poduri, se află imaginea unei capitale nepregătite pentru viitor.
Orice oraș care se vrea „a scoate capul în lumea bună” europeană (și nu numai), alege pentru promovare „artileria naturală”, o cosmetizează și o pune pe afișul de la intrare, ca orice locuitor, rezident sau turist să-i cunoască potențialul, să-l admire și să duca vorba mai departe. Din fericire pentru mine (pentru ca acum sunt locuitor activ al capitalei), orașul are resurse verzi și curgatoare (aș fi dorit să folosesc „albastre”, dar nu corespunde realității), din nefericire pentru mine și copiii mei, aceste resurse nu sunt puse în valoare.
Revenind la Dâmbovița cea lipsită de strălucire, care deși desenează cel mai bun traseu pe lângă bulevardele pline ale Bucurestiului, e ca o pânză goală, irosită. În toți cei cinci ani în care am locuit în vecinătatea ei, îmi amintesc o singură după-amiază de sâmbătă, în care Dâmbovița s-a colorat (artificial și politic) în galben: cu bărcuțe și stegulețe propagandiste. Și mi-o mai amintesc de gheață, acum vreo 9 ani, de la un capăt la altul al Splaiului. Atât. În rest, aproape că uitam de ea, deși ne intersectam zilnic traseele.
Mi-as dori-o colorată și sonoră, mi-as imagina-o strălucitoare ca un podium, principala atracție într-o capitală cu oameni artistici. Cum ar fi dacă tinerii designeri (indiferent de domeniu lor) s-ar face mai vizibili prin colecții expuse pe apă, în baloane de sticla, creând povești de weekend trecătorilor? Sau peisagiștii ar reproduce ecosisteme plutitoare, pentru a aminti călătorilor grăbiți că există natură, grădini botanice și rezervații? Cum ar arăta o campanie de conștientizare a reciclării, proiectată prin construcții din PET (sau alte materiale) a celor mai cunoscute monumente din lume: un Eiffel roșu din sticle de suc, un Pissa curajos din doze de energizant, un Taj Mahal din platourile de plastic? Cum ar fi dacă artiștii și-ar promova festivalurile și concertele prin metode plutitoare? Cum ar câștiga teatrul de păpuși copii și bunici, prin scene colorate și personaje rotunde, prinse în decorul baloanelor plutitoare? Cum ar arăta Dâmbovița susținând cele mai grozave maratoane, punându-si la bătaie kilometri de vecinătate, umbroși, parfumați și colorați de coșuri cu flori?
Cred cu toată convingerea, că aceste lucruri vor fi posibile într-o capitală smart, green & earth friendly. E nevoie doar de mărirea cercului de oameni determinați, care să ducă la bun sfârșit proiecte curajoase. Cel mai recent eveniment prin care s-a încercat să se aducă în atenția tuturor rolul râurilor în metropolele moderne și care s-a desfășurat între 16 și 21iunie, la București, a fost UrbanFest, un festival de dezvoltare urbană, organizat de Reprezentanța Comisiei Europene în România. Tema aleasă pentru acest an a fost „BlueGreen – Râuri în orașe smart”; pentru mai multe detalii, accesați acest link. Ținând cont de vremea din acest weekend, neprotocolară pentru un astfel de eveniment, multe activități în aer liber au fost anulate. Importante rămân însă inițiativa proiectului și răspunsul pe care îl generează în rândul comunității, pentru a readuce strălucirea capitalei și pe malul Dâmboviței.