Imaginație și creativitate
Imaginația joacă un rol fundamental în viața noastră. Psihologii explică acest proces cognitiv prin generarea de noi imagini cu/fără corespondent în experiența proprie. Copiii foarte mici au cea mai bogată imaginație, dar undeva de-a lungul călătoriei prin viață, aceasta se diminuează și chiar se pierde.
Potrivit experților în neuroștiință, copiii (îndeosebi preșcolarii) își petrec două treimi din timp într-o stare de joacă imaginativă. Aceasta contribuie la dezvoltarea progresivă a creativității – una dintre cele mai complexe trăsături umane. La fel de importante sunt însă și celelalte abilități pe care copiii le antrenează prin joc: învățarea, cunoașterea și relaționarea.
Părinții pot sprijini și încuraja acest joc imaginativ al copiilor, „expunându-i” la cărți care hrănesc curiozitatea, fantezia și dorința de explorare. Cum se poate realiza acest lucru? Citind împreună cu ei. Primii adulți cu care copiii interacționează sunt părinții și bunicii. Ulterior, putem vorbi și de rolul educatorilor/învățătorilor în creșterea micilor cititori.
Primul contact cu cărțile
Sunt multe surse medicale de specialitate care încurajează interacțiunea părinților cu bebelușul încă din viața intrauterină prin vorbit, citit sau cântat. Nu contează povestea sau versurile pe care părinții le citesc, ci doar vocea. Pentru că ea devine verigă de siguranță și confort pentru bebeluș, atât înainte, cât și după naștere.
Cărțile ilustrate
Pentru copiii foarte mici, care încep să exploreze universul din jurul lor, lectura vizuală oferă oportunitatea fantastică de a-i introduce pe aceștia în lumea cărților. Unii specialiști numesc acest proces „alfabetizare vizuală”, ca precursor important al citirii verbale. Mai mult, s-a dovedit experimental că există o relație strânsă între atenția vizuală (dezvoltată timpuriu prin expunerea la ilustrații) și viteza de citire în primii ani de școală.
Decodarea imaginilor și decodarea cuvintelor derivă din aceeași abilitate dobândită în copilărie. Pentru că imaginile pot spune o poveste la fel de bine ca un text.
Scurt ghid după care noi ne creștem micii cititori
- Înainte de toate, pentru a crește un cititor, noi trebuie să fim cititori. Rutina cititului în familie îi face pe copii dornici de apartenență la „clubul de lectură„. Indiferent că alegem cărți de specialitate sau citim povești pentru copii, acest obicei este introdus zilnic în programul familiei. Recunosc că există și situații excepționale care ne abat de la rutină, dar limita minimă de lectură este de douăzeci minute, iar cea maximă… „după pofta cititorului”.
- Cărțile pentru copii se citesc numai cu voce tare, nu doar de către părinți, ci și de copii. Ne-am obișnuit să punem accent pe tonalitate și cadență. Dintotdeauna le-am citit poveștile cu intonație, iar acum observ că cei mici și-au însușit foarte bine această abilitate. Dialogurile sunt preferatele noastre, mai ales cele distractive, care ne îndeamnă, de multe ori, să ne jucăm de-a actorii.
- În strânsă legătură cu vocea este și contactul vizual. Când citim suntem atenți la „reacția publicului”. Crearea pauzelor de suspans este un bun prilej de a cerceta implicarea celor mici în poveste. Și în funcție de schimbul de priviri ne dăm repede seama dacă ceva nu le place sau dacă sunt cuvinte ale căror sens nu le înțeleg.
- Este in regulă să ne întrerupă. Adesea îi lăsăm să întoarcă pagina, să analizeze hârtia și ilustrațiile, să se întoarcă la copertă, să închidă cartea sau să o deschidă la întâmplare, chiar dacă aceste lucruri ne întrerup firul poveștii. Atunci când au întrebări despre personaje sau întâmplări, le dăm voie să ne oprească din citit pentru a le clarifica nedumeririle. Nu îi lăsăm să aștepte până când terminăm pagina, deoarece curiozitățile lor vor scădea în intensitate.
- Implicarea în lectură. Pe fiica cea mare o invităm uneori să citească câte o frază, alternativ cu noi, dacă dificultatea cuvintelor nu este foarte mare. Ne ferim să îi dăm senzația că lectura este o formă de evaluare a competențelor ei. Pe cel mic, fiind preșcolar, îl rugăm să ne „citească” ilustrațiile și să identifice personajele.
- Cartea este o recompensă. În ultimii ani, ne-am obișnuit să oferim cadouri pentru copii numai sub formă de cărți la aniversări, sărbători sau vizite ale Zânei Măseluță. Cărțile sunt o bucurie și o sursă de distracție (dacă vorbim de cele pentru copii). Din păcate, în jurul nostru, cititul în rândul copiilor este recompensat adesea de adulți cu „jumătate de oră pe tabletă” sau cu „o înghețată „, făcând să dispară bucuria lecturii.
- Lectura este un privilegiu. Am încercat să aducem în biblioteca celor mici titluri cât mai diverse, cu imagini simple, dar memorabile, despre diversitatea lumii înconjurătoare. Diferite culori ale pielii, etnii și tradiții culturale, sărăcie și foamete – sunt câteva cărți cu ajutorul cărora am încercat să le explicăm celor doi copii ai noștri că, lucrurile care nouă ne par firești, sunt inaccesibile în alte comunități.
Tandemul dintre textul personalizat și imagine
Atunci când poveștile pentru copii sunt personalizate, ilustrațiile devin mult mai fascinante, iar acțiunea acaparează cu totul. Pe acest aspect s-au bazat editurile care au creat nișa cărților personalizate pentru copii. Un exemplu în acest sens este editura Elefantul Meu care oferă, în acest moment, mai multe titluri de cărți ce pot fi personalizate în funcție de vârsta copiilor.
Ce avantaje au cărțile personalizate?
- Captează atenția oricărui copil, aducând un aer de familiaritate în poveste. Atunci când își descoperă propriul nume sau poza, atunci când povestea include detalii despre viața lui sau despre pasiunile pe care le are.
- Crează un „spațiu de siguranță” atunci când în poveste se alătură protagoniști din viața reală (cel mai bun prieten sau animalul preferat)
- Îi ajută să-și identifice trăirile și temerile, să le asocieze cu o poveste, pentru ca la final să identifice rezolvarea sau depășirea acestora. Fie că vorbim de timiditate, de teama de separare, de furie, toate aceste sentimente sunt împachetate în câte o poveste personalizată, astfel încât cel mic să se identifice.
- Sunt vectori excelenți pentru învățarea poveștilor cu morală.
- Dacă în poveste apare și eroul preferat al copilului, alături de care se imaginează făcând lucruri mărețe, atunci stima de sine poate crește.
- Implicarea directă în acțiunea poveștii, îl poate face pe copil să simtă autentic empatia în raport cu celelate personaje.
Pingback:Blogerii încurajează copiii să citească povestind amintiri despre cărțile copilăriei lor (VIDEO) | Baia Mare 24
Pingback:Blogerii încurajează copiii să citească povestind amintiri despre cărțile copilăriei lor (VIDEO) - Stiri din Maramures - Vasile Dale