Vineri am vizitat Târgul de Crăciun din București și îmi amintesc că în perioada studenției, când locuiam lângă Cișmigiu, îmi plăcea să iau la rând fiecare expozant, să descopăr toate ornamentele de sărbătoare, bijuteriile din sticlă pictată, figurinele din turtă dulce sau brăduţii de ciocolată și să țes în mintea mea acel spirit de Crăciun urban pe care mi-l aminteam din filme.
Doar că, de cele mai multe ori, mă întorceam acasă fredonând zgomotele stridente ale Moşilor cu cheiţă sau ale renilor de pluş, ce atârnau la tejgheaua fiecărei căsuţe de lemn, printre beculeţe şi crenguţe de brad. Aproape de fiecare dată mă predam tentaţiei de a pleca acasă și cu câţiva îngeraşi de ceramică, pe care-i dăruiam apoi rudelor în momentele în care inspiraţia pentru alte cadouri lipsea cu desăvârşire.
Cu trecerea timpului, am început să înțeleg altfel bucuria sărbătorilor.
De vreo doi ani de zile, de când buburuza noastră s-a mutat de mână cu fericirea la noi în viaţă, am învățat să caut în jurul meu mai multe povești şi mai puţini vânzători. Aşa a apărut dorinţa firescă de a aduce în casa mea și în cea a oamenilor dragi doar lucruri speciale, realizate cu suflet şi cu bucurie.
De aceea sunt încântată când aud în jurul meu că tot mai multe familii îndrăznesc să schimbe mentalităţi şi să inspire, pentru a arăta copiilor o altă formă a vieţii, diferită de cea pe care o vedem expusă la tot pasul. Aceste familii demonstrează că visurile și poveștile frumoase de Crăciun nu se fabrică în serie, în hale gri şi zgomotoase, din plastic şi paiete, ci se ţes pe covor, printre degeţele de copii, figurine de hârtie colorată și zâmbete de părinți.
Anul acesta am decis să punem sub bradul copiilor din familia noastră doar lucruri unice şi amprentate cu povesti.
Există persoane care creează zilnic astfel de lucruri, de la jucării, la obiecte vestimentare, de la instrumente muzicale, la deserturi sau decoraţiuni. Cu siguranţă i-aţi întâlnit şi voi, fizic sau în povestirile altora, dar nu le-aţi dat atenţie, considerându-i prea mici pentru o societate consumatoare de cantitate şi mai puţin de calitate.
De la copii la adulţi, toţi creează cu pasiune şi cu zâmbet lucruri minunate care transmit micilor destinatari (dar şi părinţilor) că bucuria e mai mare în lucrurile simple şi că imaginaţia este cea mai preţioasă jucărie. De fapt, ei sunt artizani ai unor copilării cum rar mai găseşti în ziua de azi.
Și ca să înțelegeți mai bine la ce mă refer, vă voi arăta cu ce voi umple eu anul acesta cutiile de cadouri.
Jucării simple, naturale și educative.
Sunt jucării produse în România, lucrate manual, cu mare atenţie la detaliu, haioase și educative, care reuşesc să capteze atenţia oricărui copil prin nuanţele contrastante şi vesele.


Jucăriile Fauna sunt construite sub formă de puzzle, pentru a-i încuraja pe cei mici să descopere lumea înconjurătoare într-un mod cât mai plăcut. Fiecare piesă este pictată manual (cu vopsea nontoxică), pe toate părţile, pentru a reda fidel detaliile din natură. În plus, sunt însoţite de un pliant cu informaţii despre speciile reprezentate (aşa cum am găsit în pachetul celor două modele de mai jos).


Literele puzzle sunt, de asemenea, foarte atractive pentru copii, ajutându-i să facă asocieri de imagini şi cuvinte şi chiar să compună propriul nume.


Lemnul a fost dintotdeauna materialul ideal pentru jucăriile copiilor, piesele rezultate fiind foarte rezistente şi uşoare.
În plus, producătorul s-a gândit să invite copiii şi adulţii să interacţioneze şi mai mult cu jucăriile, lăsându-le posibilitatea de a picta chiar ei anumite piese.


Pe lângă textura plăcută şi impactul vizual asupra copiilor, jucăriile din colecţia Fauna ajută la dezvoltarea motorie (prin manevrarea pieselor), senzorială (pentru că simte piese de dimensiuni diferite) şi cognitivă (poate realiza un puzzle).


Foarte dragute ideile, multumim de inspiratie! 🙂
Mi-a placut initiativa ta si a altor mamici de a strange cat mai multe idei frumoase pentru sarbatori, asa ca articolul meu vine ca o completare la ceea ce ati scris si voi.