CatincaAș retrăi la nesfârșit îmbrățișarea ta,
fără ecou,
fără culori
și fără reflectoare.
Aș sta de gâtul tău
ca un copil,
așa cum n-am mai fost demult
și te-aș privi
doar printre gene,
din când în când.
M-aș apuca să strâng
bucăți de timp în broderie veche,
ca să-mi rămâi
și mâine la cafea,
de ziua ta.
Aproape douăzeci de luni de octombrie, un om modest, plin de virtuți, cu drag de tot și dedicat mi-a fost tată. Îmi amintesc de ziua lui, cu toată bucuria pe care m-a învățat să o radiez și aș îndrăzni să retrăiesc curajul lui cu viața, în semn de mulțumire. Dacă am moștenit ceva strălucitor de la el, atunci e fericirea. Mi-a dăruit-o mie, ca și celor din jur, fără regrete sau limitări.
Obișnuia ca de e ziua lui să împacheteze pentru fiecare cuvinte și zâmbete cât pentru un an întreg. Era un om care strângea în jurul lui doar oameni senini, cu suflet colorat. Mi i-a lăsat cadou pentru o viață.
Mâine te-aș îmbrățișa, dragă tată, de-o mie de ori și tot n-ar fi de-ajuns!
sursă foto
Momentele tale, răscolitoare…momentele mele asemănătoare. Pentru tine, pentru mine, …fiecare zi e moment de aducere aminte.
Îl văd venind în prag de seară
Pășind dintre lumini în înserări
Din noaptea inimii să-mi ia povară
Și clipa grea de triste așteptări.
Îl regăsesc tăcut în vise rotitoare
Venit de pe-un tărâm îndepărtat
Eu adăpost îmi fac din aripile sale
Sunt iarăși eu, fetița lui de altădat’
El tâmpla argintată mi-o mângâie
Șoptindu-mi un descânt de alinare
Cu palma lui obrazul îmi încălzește
Iar lacrima mi-o șterge cu-o suflare.
Îngerul acesta bun și cald e tata
Și azi îmi este dor de el, atât de tare
Aș vrea să-l scot din vis, să închid poarta
Să nu mai poată înspre cer să zboare.
Nu pot! Și om, și vis, și înger
Au propriul mers pe diferită cale.
Superb! Emotionant si frumos…