Pompa de sân contribuie plăcut la experiența alăptării

Povesteam după prima naștere despre bucuria de a fi avut un start plăcut în alăptare. Ceea ce pentru mine a decurs firesc, ca un proces fiziologic la care m-am adaptat ușor, pentru multe mame s-a transformat într-un capitol dureros și anxios din viața lor.

Hrănirea la sân a bebelușilor se petrecea, în trecutul îndepărtat, ca un gest reflex din partea ambilor parteneri: mama și pruncul. Însă în lungul drum al evoluției confortului în viața noastră, naturalețea gestului s-a estompat. Într-atât de mult încât, la finalul anului 2011, statistica la nivelul țării noastre dezvăluia un procent de doar 12,6% dintre femei care își alăptau exclusiv copilul la sân până la vârsta de 6 luni. Datorită demersurilor făcute de mai multe asociații în ultimii ani, procentul a urcat la final de 2016 până spre 30%. Rămân totuși 7 din 10 mame care întrerup alăptarea mai devreme de 6 luni. Mai dramatic este că 2 din 10 femei care se află la primul copil, aleg să renunțe la alăptat în prima lună de viață a bebelușului. Despre acest studiu găsiți mai multe detalii aici.

Este, într-adevăr, o alegere personală a fiecărei femei, dar ea trebuie trecută prin filtrul iubirii necondiționate. Sunt discuții interminabile despre cine și cum ar trebui să susțină mamele în această etapă atât de importantă. Pentru că, pe lângă alegerea personală a mamei, întreruperea alăptării poate fi și rezultatul unor frici, sau nesiguranțe, sau frustrări pe care nimeni din exterior nu le corectează.

Pentru mamele aflate la primul copil, reușita alăptării depinde în mare măsură de primele zile de după naștere (sunt și excepții fericite de relactare după mai multe săptămâni, dar nu discut acum despre ele).
La început lactația este lentă, sânul eliberând în primele 24 de ore câțiva mililitri din acel elixir nutriv numit colostrum. În mod normal secreția de lapte este stimulată prin punerea nou-născutului la sân cât mai des. Dar dacă bebelușul prezintă un icter mai pronunțat (cum a fost și cazul bebelușului meu), care atrage după sine o somnolență mai mare, atunci tânăra mamă trebuie să golească cumva sânul pentru a stimula lactația. Astfel că, încă din primele zile se poate apela la ajutorul unei pompe de sân, pentru a transmite glandelor mamare „necesarul de lapte”.
În cazul meu, utilizarea pompei pe parcursul spitalizării nu a mai fost posibilă (am povestit aici de ce), așa că stimularea și golirea sânului a trebuit să o fac manual, așa cum bine învățasem la cursurile de alăptat. Începeam cu aplicarea unor comprese calde, apoi efectuam un ușor masaj, urmat de mișcări circulare, de coborâre, de presare, apoi din nou masaj. Experiența nu a fost prea plăcută, durerea de la nivelul sânilor era proporțională cu timpul de muls.

După ce am revenit acasă, experiența mea a început să se îmbrace din nou în roz, pentru că m-am întors la o pompă de sân, de data aceasta electrică. Astfel, am înlocuit masajul manual dinaintea golirii fiecărui sân cu un masaj controlat, iar mișcările dureroase de presare efectuate cu mâna le-am înlocuit cu o extracție mult mai confortabilă. Posibilitatea reglării gradate a puterii de stimulare prin masaj și de extracție a laptelui mă trimite involuntar la o comparație cu vechea pompă. Diferența uriașă dintre cele două se traduce prin confort. Iar acest aspect leagă starea de bine a mamei cu creșterea secreția de prolactină. 

Pompa electrică Spectra 9+, pe care o folosesc acum îmi oferă posibilitatea extragerii laptelui simultan din ambii sâni, ceea ce scurtează semnificativ timpul de colectare. Acest lucru m-a ajutat imediat după primul puseu de creștere al bebelușului, deoarece mi s-a întâmplat să mă trezesc în mijlocul nopții cu sânii dureroși, din cauza alăptării dese cerute peste zi de cel mic. În astfel de momente am realizat doar o detensionare simultană a sânilor, evitând golirea lor totală și intrarea într-un cerc vicios.

Așa cum am procedat și cu fiica cea mare, am ales să dorm în aceeași cameră cu bebelușul, tocmai pentru a-l putea alăpta la cerere. Reprizele lui de somn încă sunt inegale și lipsite de rutină. Uneori doarme câte o oră, alteori leagă și 4- 5 ore într-o porție de somn. În astfel de momente pompa de muls îmi este extrem de utilă, pentru că reușesc să golesc parțial sânii atunci când el doarme mai mult. Fiind un aparat silențios, întreaga procedură o fac chiar în camera bebelușului, la lumina caldă a veiozei de hârtie.

Interesant este că, de când i-am pus acumulatori aparatului, eliminând astfel dependența de priză, am putut să folosesc pompa chiar și în mașină. Aparatul e puțin mai greu decât telefonul meu personal, astfel că mi-a fost ușor să îl car în geantă (mai greu de camuflat a fost biberonul care se atașează la pompă).

Pentru că bebelușul meu se apropie de 7 săptămâni, iar secreția de lapte pare ” a se fi cumințit”, pompa rămâne alături de mine doar pentru a obține rezerve de lapte, esențiale pentru viitoarele ieșiri ale mele din rutină.