CatincaSunt mamă. Și asta mi-a schimbat viața.
Din acest motiv m-am apucat din nou de scris. Vreau să-mi scriu mie, celei care voi fi peste 20 ani, cât de minunată este viața în acest moment, cât de diferit mi s-au reorganizat zilele, cât de mult m-am transformat și câtă răbdare poate izvori din adâncul ființei mele.
Când un suflețel de catifea al unui bebeluș te alege să îi fii părinte începe cu adevărat viata ta, într-un mod magic și dumnezeiesc în același timp. Prioritățile tale anterioare devin copilărești și haioase, lipsite de sevă.
Viața în doi rămâne ca o logodnă care nu poate fi încununată decât de venirea un prunc. Familia de-abia din acel moment începe să își scrie povestea. Principiile moștenite de la părinți sau acumulate pe parcursul adolescenței sunt atât de sărăcăcioase, încât simți o nevoie avidă de informare, de construcție a ta ca om, dar mai ales ca părinte. Și ce oglindă mai frumoasa îți poate dărui Divinitatea dacă nu un copil?
Viața în doi rămâne ca o logodnă care nu poate fi încununată decât de venirea un prunc. Familia de-abia din acel moment începe să își scrie povestea. Principiile moștenite de la părinți sau acumulate pe parcursul adolescenței sunt atât de sărăcăcioase, încât simți o nevoie avidă de informare, de construcție a ta ca om, dar mai ales ca părinte. Și ce oglindă mai frumoasa îți poate dărui Divinitatea dacă nu un copil?
(Visited 211 times, 1 visits today)
Pingback:Acum un an
Pingback:Bun găsit, Cișmigiu! - Catinca Vlad