Îmi este teamă de animale, deși le iubesc cu tot sufletul

Avea bunica un cocoș cu personalitate. De fiecare dată când ieșeam în curte cu câte o felie rece de mămăligă sau cu pumnișorul plin cu grâu, el era primul care ajungea lângă picioarele mele. Și oricât mă străduiam eu atunci, la cei 4-5 anișori ai mei, niciodată brațele nu mi citiți continuarea…

Eu aveam grădină cu frăguțe, ei au festivaluri

Stăteam cu picioarele atârnate și băteam cu călcâiul penultima treaptă de lemn. Așa cum fac mai toți copiii. De bucurie, de plictiseală, de nevoie de ritm. De acolo, de sus, vedeam pădurea pătată de cer venind în valuri la picioarele mele. Și o ascultam cum se spărgea în sunetul de citiți continuarea…