Primul nostru weekend de august

Am început un august minunat în trei. Bucureștiul miroase a vacanta, a concedii și a canicula. Prima runda de canicula, pe anul ăsta. Străzi, parcări, magazine mai goale, cum nu le vezi în nici o alta perioada din an. Doar parcurile și lacurile fierbinți mai păstrează densitatea mare a capitalei.
După multe săptămâni în care am tot făcut naveta București – părinți, București – bunici, și chiar București – Tulcea, week-end-ul acesta ne-a găsit acasă.
E minunat sa ducem mogaldeata la bunicii ei, e minunat și pentru noi, căci primim minute, ore de respiro (timp în care micuța e pupăcita, jughinita, răsfățita). Însă ne chinuie și ne omoară drumul, destul de greu pentru Gărgăriță vara. Cum o dau, cum o calculez, tot nu îmi iese, pentru ca ea are un program atât de schimbător, încât nu reușim sa plecam niciodată la drum, la 8 a.m.
Asa ca, mare parte din august, vom sta acasă  și ne vom ocupa cu ieșirile în parc. Și ma refer la cele 5 week-end-uri ale lunii, pentru ca de luni pana vineri, eu + Jder-mic suntem fete de casă (mâncăm, spălăm, căcuțăm, jucăm, dormim, ciupim, țopăim, pășiiiiiim-cea mai noua pasiune) .

Sâmbătă am plecat sa cautam veverițe în Carol, dar am găsit abia a doua zi în Parcul Știrbei 🙂 Ne-am pus pantofii și am pornit în mare graba pe alei, în toate direcțiile, cu pași mari de robot 🙂 , spre cățeluși, copii, biciclete sau orice altceva, ce scotea sunete colorate. A fost minunată, cu tot entuziasmul ei! Chiotele ei de Jder-mic și simpatic și limbuta ascuțită într – o parte, atrăgeau privirile și provocau laude. Sunt curioasă de reacția ei când, peste ani, va vedea filmarea primilor ei pași (oficiali, încălțați, în natura) .
La doua zi la palat, am găsit ceva mai multa răcoare decât în București, dar nu suficient de satisfăcătoare dpdv al confortului termic. Picnicului plănui de noi pentru aceasta plimbare s-a dovedit a fi unul flămând și invadat de furnici și țânțari 🙂 Dar nu pt ca micile vietăți ne-au confiscat sandvișuri, ci pentru ca le-ai uitat  noi acasă, împreună cu soluția de țânțari.
Curios a fost însă, că deși drumul și căldura  ar fi invitat la somn orice adult care îndrăznea sa se întindă pe iarbă, Buburuza nu a vrut sa adoarmă deloc iîn cărucior. De câteva zile a început sa experimenteze climbing ul pe cărucior (și nu numai), asa ca, sub nici o forma (!) Mos Ene nu ne-a mai vizitat pe afară. Ne-am simțit obligați sa luam din nou Mănduca (magica invenție), deși este puțin inconfortabil, atât pentru purtător, cât și pentru norocosul- purtat, din cauza căldurii. În secunda trei, aveam una –  bucată – Jder – adormit. Nu a mai contat nici soarele, care pătrundea printre ramuri, nici vocile noastre îndrăgostite, nici frunzele uscate, rostogolite pe asfalt. Și probabil, ar fi continuat somnul dulce din Mănducă, atât cât ar fi cerut făptura mică, cu ochișori de înger, dacă am fi găsit o bancă pe care sa ne odihnim răsuflarea. Parcul Știrbei aduce mai degrabă, cu o gradina mare, ascunsă lângă lac, cu alei lungi, ușor pavate spre Capela  Sf. Treime. Dar fără bănci.
Drumul spre casă, prin Bucureștii noi și vechi, a reușit s-alunge somnul adânc, furat din parc, dar ne-a invitat sa așezăm încă o poveste de familie în amintirea noastră.

(Visited 92 times, 1 visits today)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *