Momente

Aș retrăi la nesfârșit îmbrățișarea ta,
fără ecou,
fără culori
și fără reflectoare.
Aș sta de gâtul tău
ca un copil,
așa cum n-am mai fost demult
și te-aș privi
doar printre gene,
din când în când.
M-aș apuca să strâng
bucăți de timp în broderie veche,
ca să-mi rămâi
și mâine la cafea,
de ziua ta.

Aproape douăzeci de luni de octombrie, un om modest, plin de virtuți, cu drag de tot și dedicat mi-a fost tată. Îmi amintesc de ziua lui, cu toată bucuria pe care m-a învățat să o radiez și aș îndrăzni să retrăiesc curajul lui cu viața, în semn de mulțumire. Dacă am moștenit ceva strălucitor de la el, atunci e fericirea. Mi-a dăruit-o mie, ca și celor din jur, fără regrete sau limitări.

Obișnuia ca de e ziua lui să împacheteze pentru fiecare cuvinte și zâmbete cât pentru un an întreg. Era un om care strângea în jurul lui doar oameni senini, cu suflet colorat. Mi i-a lăsat cadou pentru o viață.

Mâine te-aș îmbrățișa, dragă tată, de-o mie de ori și tot n-ar fi de-ajuns! 

(Visited 78 times, 1 visits today)

3 thoughts on “Momente

  1. Momentele tale, răscolitoare…momentele mele asemănătoare. Pentru tine, pentru mine, …fiecare zi e moment de aducere aminte.

    Îl văd venind în prag de seară
    Pășind dintre lumini în înserări
    Din noaptea inimii să-mi ia povară
    Și clipa grea de triste așteptări.

    Îl regăsesc tăcut în vise rotitoare
    Venit de pe-un tărâm îndepărtat
    Eu adăpost îmi fac din aripile sale
    Sunt iarăși eu, fetița lui de altădat’

    El tâmpla argintată mi-o mângâie
    Șoptindu-mi un descânt de alinare
    Cu palma lui obrazul îmi încălzește
    Iar lacrima mi-o șterge cu-o suflare.

    Îngerul acesta bun și cald e tata
    Și azi îmi este dor de el, atât de tare
    Aș vrea să-l scot din vis, să închid poarta
    Să nu mai poată înspre cer să zboare.

    Nu pot! Și om, și vis, și înger
    Au propriul mers pe diferită cale.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *