CatincaÎmi amintesc de el. Dar nu atât de des cât aș vrea. Pentru că Dumnezeu a lăsat uitarea în lume, din păcate. Mi-aș fi dorit să îmi amintesc de el în orice moment al vieții mele. Atât de mult ar fi meritat să nu-l uitam.
Iulie are aripi de porumbel de 6 ani încoace. Are tristețe, lacrimi și familie. Și dor, mult dor. Iar pozele din ramă nu fac decât să strige și mai tare acest dor.
(Visited 152 times, 1 visits today)
Pingback:Bun găsit, Cișmigiu! - Catinca Vlad
Pingback:Dragi părinți, ce bine că sunteți! - Catinca Vlad