De ce e bine să evităm Transfăgărășanul în weekend

De ce e bine să evităm Transfăgărășanul în weekend?

Pentru că ziua nu are treizeci de ore, ci douăzeci și patru!

Mai precis, dacă v-ați hotătât să ajungeți la Bâlea Lac în weekend, trebuie să știți că e posibil să petreceți:

– aproape o oră în tunelul dintre Argeș și Sibiu (da, tunelul acela de optsute și ceva de metri lungime);
– plus încă jumătate de oră încercând să înaintați printre turiștii care traversează de la un comerciant la altul ca la promenadă;
– o altă jumătate de oră căutând un loc de parcare (probabil pe stânci, căci parcările cu plată sau refugiul de pe marginea drumului nu mai sunt alternative bune încă de pe la ora 10.00);
– (poate) alte zeci de minute la coadă la tarabele cu mâncare (nu lipsesc niciodată porumbii fierți, imitațiile nefericite de bulzi ciobănești și Kurtosii cu scorțișoară sau fără, cu nucă sau caramel, cu toții copți pe marginea șoselei de gazele de eșapament).

Iar la toate aceste întârzieri din preajma cotei 2000 se adaugă și zecile de autocare ce transformă traficul de pe Transfăgărășan într-unul epuizant deopotrivă pentru soferi și pasageri.

Se știe că luna august este luna concediilor.
Există în lume zeci de tipologii ale turistului din ziua de azi. Una dintre ele, caracteristică plaiului mioritic, este tipologia turistului de-o zi (sau de weekend): cel care se trezește de dimineață, pune grătarul și sacul de cărbuni în portbagaj, carnea marinată și peștele îmbrăcat în galben-lămâie, roșiile, usturoiul și sfinții mici și pornește cu familia „pe vale” – că e valea Argeșului, Oltului, Arieșului, Doftanei, nu mai contează, important e să ajungă pe iarba verde de lângă râu în 2-3 ore. Escapadele scurte de o zi (maxim două) sunt foarte importante pentru familii, mai ales în perioadele de vară, când disconfortul termic și canicula sunt omniprezente. Și asta pentru că cei mici își descarcă energia, iar adulții își încarcă bateriile antistres.

Cea mai recentă experiență a noastră

În weekendul care tocmai a trecut, ne-am luat fiica de mână și am pornit în căutarea norilor de la cabana Bâlea. Am mizat pe aglomerația iminentă de pe autostrada Soarelui, din plin sezon estival. Însă am subestimat procentul mare al iubitorilor de munte. La asta s-a adaugat și întârzierea noastră (am pornit la drum abia la ora 09.30 din Pitești), dar și cele câteva opriri de pe traseu (cum să treci prin Curtea de Argeș și să nu oprești puțin, spuneți și voi?)

Chiar în apropiere de Vidraru a început să se contureze tabloul unui munte clocotind a oameni. Porțiunea de 20 de kilometri din DN7C (obositoare și plictisitoare, fără puncte de belvedere), care ondulează pe marginea lacului, a început să se transforme ușor-ușor într-un uriaș traseu din Escape Room, lipsit însă de chei sau indicii.
Lipsa vizibilității și curbele dese, porțiunile de drum cu restricții datorate consolidării, autocarele pline, denivelările, gropile și reparațiile nefericite, toate au dus la formarea unor cozi kilometrice, care avansau cu 30 km/h. Asta se întâmpla în jurul prânzului, pe sensul de urcare, urmând ca în intervalul 16.00-18.00, coada să se mute pe sensul de coborâre. În tot acest decor, motocicliștii (deloc puțini la număr) au fost cei mai norocoși oameni, reușind să se detașeze mai ușor de coloane.

Pe porțiunea finală (de la Piscul Negru la Cabana Salvamont Argeș) coloanele de mașini au început să se mai „dezintegreze”, majoritatea turiștilor oprind pe dreapta pentru grătar sau pentru selfie-urile la cascade. Numai că, în apropierea lacului tunelului, cozile au reapărut. Aveam să descoperim motivul dincolo de tunel: mașinile parcate haotic lângă cabane, șoferii comozi care s-au născut cu butonul de avarie lipit de deget și tarabele nesfârșite care sufocă șoseaua.

Imaginați-vă cât de ironic este să te afli la 2042 de metri altitudine, în Făgăraș, dar să fii blocat într-un tunel ce depășește Pasajul Unirii ca nivel al emisiilor de CO₂ !
Tocmai de aceea, lecția pe care am învățat-o cu această ocazie este că Transfăgărășanul și Bâlea nu sunt potrivite pentru destinațiile noastre de august.

Concluzia acestui weekend

Transfăgărășanul a devenit neîncăpător pentru turiștii de munte în perioada concediilor și, în special, la sfârșit de săptămână. Deși vuietul turiștilor se simte și în celelate zile, sfârșitul de săptămână transformă zona într-un jalnic bâlci. Iar atunci când ai și copiii mici cu tine, succesul escapadei tinde spre zero.

Voi ați întâmpinat probleme în ultima perioadă (din punct de vedere al supraaglomerării) pe acest traseu? Sau pe alte rute?

Vă las mai jos și un video demonstrativ 🙂