Copii cu zâmbete de curcubeu

Am întâlnit cândva un băiețel vesel, cu ochii senini de iubire și scâncet de bucurie. Încă mi-e proaspătă în amintire emoția întâlnirii din acea după – amiază de decembrie, în lumina caldă a camerei de la etajul doi. Mă privea din brațele mamei lui ca și când ne-am fi știut cu mult înaintea acelei zile. Mânuțele sale desenau povești pe tavan, cu linii simple sau spiralate. Doar din când în când se oprea, odihnindu-se la dulceața sânului. De pe marginea canapelei, miracolul îmbrățișării lor mă hipnotiza și mă făcea să uit că ar mai exista și alte tipuri de fericire.

Acelea au fost clipele în care am simțit că a sosit timpul să întregesc universul meu. Inexplicabil, David, băiețelul vesel cu obraji pudrați de roz-angelic, a declanșat în mine dorința de a-mi ține în brațe propriul copil.
Un an mai târziu, în același decembrie magic, pastelat cu mult soare, sărutam pentru prima dată fruntea caldă a micuței mele Maria. Și se întâmpla tot la etajul doi, dar de data asta, al unei maternități.

Din acea zi, am început  să desenez și eu povești pe tavan, așa cum mi-o aminteam pe prietena mea cu David în brațe. În loc de vârf de pensulă, am colorat cu degețelele umede ale copilei mele, cu zâmbetele rostogolite la ureche, cu flori de lapte și semne de carte așezate între două bătăi de inimă. Împreună, am strâns atât de multe povești în doi ani, încât uneori mă intreb dacă timpul a pășit mai rar în preajma noastră.

În părul ei cu aromă de migdale, am descoperit dorul de viață și liniștea deplină. Și, cu toate astea, nu mă simt deloc străină de lumea de afară, din contră, simt că am devenit un om ce are de oferit bucurie mai mult ca niciodată. Și asta pentru că fiica mea reușește în fiecare zi să-mi creioneze aleile vieții în mii de culori.

La mulți ani, draga noastră Maria!

La mulți ani, David! 

Copii cu zâmbete de curcubeu, să ne fiți călăuze și de acum înainte în cea mai minunată aventură a vieții!