Meniu Închide

Pelegrin

Ai flămânzit ani întregi la ușa casei mele.

Te-ai învârtit mereu pe lângă mine ca un animal de pradă cu blana umedă, lipită de coaste. Am evitat să te privesc, dar de fiecare dată când mă întorceam cu spatele, îți simțeam respirația ghemuită sub umbra mea.

Ai pândit, clipă de clipă, frimituri din viață ca să îți potolești foamea convulsivă. Iar atunci când ai putut, ai urlat. Nopți la rând. Până când ai răgușit.
De atâta teamă mi-a înghețat rațiunea. Și am plâns.

Atunci când părea că ai adormit, am strecurat viață în casa mea. Și am înflorit-o de multe ori. Ba chiar am îndrăznit să mă dezbrac de frică.
M-ai lăsat să cred că ai plecat. Când tu, de fapt, îți potriveai cărțile jocului sumbru.

Și ai mușcat din nou. Din trup și din viață.

 

Pelegrin
sursă
(Visited 103 times, 1 visits today)
Posted in Pereți de cer

5 Comments

  1. Raluca Nabarjoiu

    Imi place tare mult cum dai viață emoțiilor, cum le exprimi pentru a le putea simți și alții la fel, pentru fiecare cred ca inseamna ceva metaforele de mai sus…

    • Catinca

      Îți mulțumesc, Raluca! L-am scris dintr-o suflare, dar abia după ce l-am publicat am realizat că se poate plia pe mai multe povești de viață.

  2. Pingback:Reset - Sănătatea nu are sezonalitate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.