Uleiul de cocos în lumina reflectoarelor

Mult timp a existat o controversă în ceea ce privește consumul de ulei de cocos.
Comunitatea medicală internațională a fost destul de reticentă cu privire la popularitatea uleiului de cocos, deoarece consumul de grăsimi saturate este asociat cu creșterea nivelului de colesterol (LDL) și, implicit, cu bolile cardiovasculare.

Nu trebuie să uităm însă că grăsimile reprezintă o sursă de energie pentru organismul nostru.
În componența lor intră acizii grași (saturați sau nesaturați), despre care cu siguranță ați mai auzit.

Acești acizi grași au la bază un lanț de atomi de carbon, mai lung sau mai scurt, după cum urmează:

• acizi grași cu lanțuri scurte (4 – 6 atomi de carbon): se absorb rapid din intestin, furnizând energie (acidul butiric din unt)
• acizi grași cu lanțuri medii (8 – 12): reprezintă o sursă ușoară și rapidă de energie; de reținut că aceștia au proprietăți antivirale și antimicrobiene (acidul lauric din ulei de cocos și lapte matern, acidul capric și acidul caprilic din laptele mamiferelor)
• acizi cu lanțuri lungi (peste 14): necesită mai mult timp pentru a furniza energie organismului (acidul stearic din seul de vită), în plus aceștia sunt vinovați de formarea plăciilor de aterom, de creșterea LDL-colesterolului și de formarea radicalilor liberi care pot duce la mutații celulare.

În ultimul timp, uleiul de cocos a devenit produs-vedetă, atrăgând tot mai multe reflectoare atât în sfera culinară, cât și cosmetică sau terapeutică.

Analizându-i compoziția,  se observă că acizii grași saturați se găsesc într-o proporție de 92%. Acest procent mare a dus ani de zile la reticența față de uleiul de cocos (ca de altfel și față de alte uleiuri vegetale tropicale, care au un conținut mare de grăsimi saturate).
Doar că 2/3 din totalul acizilor grași din uleiul de cocos sunt reprezentate de acizii cu lanțuri medii: acidul lauric (50%), acidul capric și acidul caprilic. Ca să înțelegeți mai bine importanța acestor acizi cu lanț mediu, voi face o comparație cu laptele matern: în componenta lipidică se găsește acid lauric într-o proporție la fel de mare ca în uleiul de cocos. Iată că organismul se protejează, selectează și crează doar nutrienții benefici dezvoltării.
Atfel spus, deși vorbim de grăsimi saturate, în doze mici, acizii grași cu catenă medie sunt benefici organismului, pentru că se consumă rapid, nu se depozitează și nu solicită ficatul.

Conform cercetărilor din ultimii ani, s-a ajuns la concluzia că uleiul de cocos reprezintă cea mai bogată sursă vegetală de acizi grași cu lanțuri medii.

Într-un studiu recent, publicat de cercetătorii de la universitatea California Riverside, s-au comparat 4 diete, 2 bogate în fructoză și 2 bogate în grăsimi (40%), dintre care una cu ulei de cocos și una cu ulei de soia. În urma analizei, s-a observat că uleiul de cocos are o tendință ușoară de creștere a HDL-colesterolului (cunoscut sub denumirea de colesterol „bun”), comparativ cu uleiul de soia, care duce la creșterea LDL-colesterolului (colestrerolul „rău”) și a colesterolului total, cu risc de ateroscleroză și accident vascular cerebral.

De asemenea, impactul asupra ficatului este inexistent în cazul dietei cu uleiului de cocos, comparativ cu leziunile produse de uleiul de soia. Depozitele de grăsime și riscul de obezitate sunt alarmante în dieta cu ulei de soia, depășind chiar și rezultatele obținute în cele două diete cu fructoză. În cazul uleiului de cocos, nu există depozite de grăsime, deoarece acesta este rapid transformat în energie. În plus, s-a observat ca uleiul de cocos reduce pofta de mancare și ajută la scăderea în greutate.

Din punct de vedere al metabolismului glucidic, în dieta cu ulei de cocos s-a obținut o imbunătățire cu 30%, comparativ cu celelalte diete analizate.

Pe lângă beneficiile evidențiate mai sus, se știe deja de multă vreme că uleiul de cocos susține imunitatea (prin efect antibacterian, antifungic și antiviral). Dacă ne gândim din nou la bebelușul hrănit cu lapte matern, imunitatea acestuia este susținută în prima parte a vieții de substanțele din lapte, printre care e și acidul lauric.

Proprietațile antibacteriene ale monolaurinei (subtanța în care se transformă acidul lauric în organism) au fost demonstrate încă de acum 30 de ani: oprește dezvoltarea bacteriilor gram pozitive prin faptul că se fixează în membranele celulare ale bacteriilor și intervine în ciclul lor de viață.
De asemenea, atunci când echilibrul florei saprofite de la nivelul tractului digestiv este perturbat și apar infecții, monolaurina blochează multiplicarea ciupercii Candida albicans sau a bacteriei Helicobacter Pylori. Nu are însă acțiune pe Salmonella sau Escherichia coli.

Proprietațile antivirale. Uleiul de cocos acționează la nivelul învelișului unor virusuri, printre care HIV, herpes, citomegalovirus, influenza, provocând perturbări ale activității agentului patogen.

Beneficiile uleiului de cocos sunt multiple și extrem de importante pentru sănătatea noastră. Eu le-am extras pe cele mai importante din punct de vedere terapeutic. Pentru mai multe detalii, puteti răsfoi această pagină.
Eficient atât intern, cât și extern, uleiul de cocos este un produs pe care ar trebui să îl introducem mai des în alimentația noastră și a copiilor noștri.
Însă, obligatoriu, să fie extravirgin, nerafinat, și să aibăo aromă și un gust specific de nucă de cocos!

 

Update ianuarie 2016:
– la recomandarea unei prietene am utilizat uleiul de cocos pe post de balsam de buze, în special pentru cea mică, în zilele geroase din ianuarie;
– am avut curiozitatea de a compara uleiul de cocos Republica Bio cu alte mărci de pe piață (în special, mai ieftine decât acesta) și m-am convins singură de unde vine diferența de preț – produsul mai ieftin fie nu avea deloc mirosul și gustul de nucă de cocos sau nu era obținut prin presare la rece, fie era comercializat în recipiente de plastic (nerecomandat uleiurilor alimentare), fie avea o culoare diferită, datorită procesului de rafinare. Mai multe detalii găsiți aici.