Catinca
Deși îmi amintesc că mie și surorii mele bunica ne dădea o gustare din măr ras cu biscuiți populari (și ne plăcea extrem de tare), pentru fiica mea am ales să nu fac această combinație. Nu are nici o valoare nutritivă, mai ales la începutul diversificării. Exceptând părerile pro și contra gluten la începutul diversificării, această combinație este extrem de dulce.
Personal am ales să separ cele două alimente, atunci când am ajuns la diversificarea fiicei mele.
Mărul / sucul de mere nu a fost primul fruct introdus în alimentația Mariei, deoarece este un aliment acid. Am preferat să încep cu două alimente alcaline: cu banana și cu avocado (cu un conținut ridicat de omega 3).
Mult mai târziu am introdus biscuiții (după un an). Deși, prin prisma meseriei, am acces la majoritatea gamelor de hrană pentru bebeluși, nu i-am dat deloc figurine de „biscuiți pentru copii”. Noi am ales să îi preparăm în casă.
Nu-i reproșez mamei că m-a lăsat să mănânc bomboane sau margarină în loc să-mi gătească broccoli la cuptor (pe care l-a cunoscut, sărăcuța, prima dată în farfuria nepoatei).
Educația alimentară primită de la părinți și de la bunici s-a încadrat în tiparul acelor vremuri: multă mâncare gătită în casă, fructe exotice (a se înțelege banane și portocale) doar de sărbători, mult mai des fructe din grădină, produse lactate făcute de bunica, eugenii, acadele și gogoși.
În același timp, apreciez deschiderea mamei mele, acum bunică, către recomandările alimentare (nu ne plac regulile rigide!) atunci când vine vorba de buburuza noastră. Le-a înțeles și le conștientizează fără să riposteze cu afirmații comparative despre cum ne-a crescut ea pe noi.
Sunt conștientă că diferențele dintre generații și abordările părintești trebuie conșientizate și respectate. Sub nici o formă nu îmi învinuiesc bunicii sau părinții pentru modul în care ne-au crescut. Ei au avut la dispoziție la acea vreme, în biata noastră țară comunistă, infinit mai puține informațiile despre parenting și nutriție.
